RESTANTE SI PRESTANTE

Posted by on 7 noiembrie, 2014 in Gadget-urile mele | 0 comments

RESTANTE SI PRESTANTE

Asa umbla vorba prin targ in anii tineretii mele. Cum ca n-ai prestanta daca nu ramai cu ceva in urma. Mi-ar placea sa se aplice si la mine cand vine vorba de blog. Niet. Keine. Nu-mi place ca las treburi nefinalizate. Subiecte neepuizate. Momente ratate. Clipe si ipostaze delicioase ramase neimortalizate. Am dat din nou o raita printre posturile vechi. Si am facut iar o lista cu restantele. Nu sunt multe, dar ma bantuie vartos fiecare dintre ele. Sunt umbrele ideilor care nu si-au gasit linistea intr-un post de veci, aci pe blog. Iertati, va rog, abordarea macabra. Cred ca am ramas cu o sinapsa prinsa in Halloween-ul ce tocmai a trecut.

Ziceam de restante si momente scapate in vartejul treburilor de zi cu zi. Halloween-ul e una dintre ele. Am podul plin de stafii d-astea. Promotii destepte si evenimente cu dichis, care ar merita 10-20 de randuri, nu prind forma aici, pentru ca nu am gasit pana acum un ingredient care sa dospeasca ziua si sa o faca de 36 de ore. Dar jur ca asa ar fi corect. Caci sunt multe nuante si “insight-uri” intr-o promotie, care nu au timp si spatiu sa se exprime altfel. Si cred cu tarie ca ar ajuta firile gurmande sa decida mai usor daca incearca sau nu o noua experienta culinara.

Asa ca la restanta asta o sa predau un referat cu ce ne-a mai trecut prin maini si prin cap in timpul asta. Am copt o competitie cu burgeri in Champions. Am pus 10 retete noi la bataie si am supus la vot. Fara turul doi si fara dezbateri aprinse despre calorii, au iesit 4 castigatori. Detalii aici. La Cucina incheiem excursiile culinare, incepute in vara, cu preparate din zona Piemont. Delicioso, pe bune… cum zice Alessandro. Inainte de asta au evoluat regiunile Emilia Romagna si Sicilia. Si intre ele, 10 zile de incantare si “cooking classes” cu Pasta-Basta. Daca sunteti cu noi pe FB stiti deja. Daca nu, click aici.

Probabil v-ati prins deja ca atunci cand vorbim de JWSteakhouse, mi se desclesteaza degetele si ma lipesc de tastatura si n-as mai lasa-o cu orele. Aici am mai multa carne. Si la propriu si la figurat. Uite, restanta din postul anterior este despre stridii. Am zis ca le luam pe rand si le descriem de-a fir a par. N-am apucat sa scriu postul caci intre timp promotia s-a terminat si am pregatit editia a doua a expozitiei Rib-Eye of the World. Care ieri s-a terminat si ea. Nu ma chinuie remuscarile foarte tare ca n-am spus nimic acum, caci la prima editie am taiat destul de adanc in subiect. Promit insa sa revin cu rezultatele concrete si cu un post de impacare saptamana viitoare. Cu stridiile la fel. Cand mai facem “expozitie”, hop si continuarea temei.

Mai am un singur dor. De fapt, mai am doua. Pentru acestea, iertarea personala nu vine decat dupa finalizarea lor. Primul este cu tratamentele termice in bucatarie uitate in concediu: afumarea si inca un tratament surpriza. Al doilea este despre oamenii din bucatariile mele. Despre ideile si stilurile lor culinare. Dar mai ales despre ce inseamna pasiune in bucatarie.

Am un Chef patiser portughez nou in echipa. Si mai e Alessandro la Cucina. Vero. Si inca vreo 200 de minti si maini dibace. De aici incepem cu povestea. O sa fie categorie noua pe blog. Langa butonul “restaurantele mele” o sa vina unul nou:  My Chef’s Stories. Apoi o sa fie mai simplu… stiti reteta… un italian… un portughez… si-un roman…

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Poți folosi aceste etichete și atribute HTML: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>